The Blog


Fără a avea pretenția epuizării tuturor perspectivelor subiectului, pe tema creditelor în valute dorim să ne spunem poziția. Această poziție o asumăm și în programele noastre de consultanță către clienții noștri

Fără a încercam o introducere scolastică, încă de la început dorim să spunem că un credit, ca orice contract, este o înțelegere între părți. În programele noastre atragem atenția pe o analiză serioasă a tuturor contractelor a căror producere se realizează într=o perioadă îndelungată. De ce? Păi, pentru simplu fapt că datele inițiale se pot modifica.

Atunci când este vorba de un contract de finanțare, tabloul este mult mai volatil. Dacă acel contract se finanțează cu o monedă exterioară spațiului indigen, volatilitatea crește, iar dacă moneda este dintr-un spațiu impredictibil, semnarea unui contract de finanțare pe o perioadă îndelungată, cum este cazul creditelor imobiliare, șansa unui stabilități pentru o perioadă de 30 de ani este sub 0,1%.

Cum noi am reușit să enunțăm în trei rânduri ceea ce poate înțelege orice doritor de credit, poate că ar fi trebuit, la fel de condensat și explicit să informeze și băncile care au creditat în valute impredictibile.

De ce băncile nu au făcut o astfel de informare, se înscrie în lunga listă a aberațiilor curente sau active la un moment dat la noi. De ce statul român nu a informat public, cum informează cât de sănătos este să trăiești cu 2L pe zi de apă, că nu există afacere care în trei luni să tripleze un câștig (Caritas), cum a distruge micul segment de retail oferind avantaje comerciale multinaționalelor este unul din cancerele sistemului economic național etc.

Pe de altă parte, o lege care să suprime dinamica normală a valutelor este o măsură, pe cât de populistă, pe atât de nocivă pentru un mediu economic sănătos. Faptul că, la presiunea publică, s-a votat atât de repede o astfel de lege ne duce cu gândul la considerentul că, la 26 de ani de la schimbarea regimului politic, actualii legiuitori știu puțin spre deloc despre principiile care stău la baza sistemului economic în care viețuim acum.

Conform unei analize a Ziarului Financiar, fiecare hipermarket şi supermarket are astăzi de două ori mai puţini angajaţi ca în 2008. Numărul mediu de salariaţi per magazin a scăzut de la 102 la 43 în perioada 2008-2015. În cele aproape 1.700 de hiper­mar­keturi, supermarketuri şi ma­gazine de tip discount din co­merţul modern erau angajaţi la finalul anului trecut aproape 72.000 de salariaţi, potrivit datelor pu­bli­ce.
În perioada 2008-2015, numărul de angajaţi aproape s-a du­blat, în timp ce nu­­mărul de magazine a crescut de peste pa­­tru ori. Astfel, numărul mediu de sa­la­­riaţi per unitate a scăzut la mai puţin de jumătate.
Așa cum se observă în tabelul de mai sus, dintre cele zece reţele ana­li­­zate de ZF, opt sunt pe minus la indi­ca­­to­rul angajaţi per magazin. Singura re­ţea care şi-a majorat numărul mediu de sala­riaţi per magazin a fost Profi, pe când la Lidl indicatorul a rămas constant.
Analizele care vin din partea companiilor multinaționale găsesc explicații sistemice și de profit. De exemplu, în loc de 300 de angajați, au rămas, spre exemplu 200. Cum dezvoltarea rețelelor de retail s-a făcut preponderent extensiv, cei 100 unde se regăsesc, în afară de profitul pe plus al proprietarului lanțului de retail și bonusul managerului care a găsit meșteșugul de a organiza aceeași activitate cu 2/3 din personal?
Tot aici mai întrebăm unde este profitul pentru care s-a făcut această minunată economie de cost de resurse umane? Aceeași multinaționaliști cu viziune înaltă până la genunchiul broaștei, mi-ar răspunde că: în următoarele magazine deschise. Doar că, nu imi amintesc ca eu sau vreun cunoscut să fie invitat la final de an să își ridice dividentele de la vreun lanț de retail.
Mulți ar răsufla ușurați dacă analiza noastră s-ar sfârși aici. Ne propunem, însă, să developăm maniera unilaterală de abordare. Astfel, Într-adevăr, în activitatea noastră ne bazăm pe sisteme,  și de multe ori reușim să obținem aceleași performanțe cu mai puține resurse umane. Găsim, însă, aproape la fel de des un loc în sistem resurselor anterior excedentare.
Îndrăznim să mergem mai în spate în timp.
La nivelul lui 2006 avem următoarea repartiție a retailului.
Magazine 2006
Simplficând calculele la 80.000 de magazine mai mari sau mai mici de retail, cu capital autohton, erau 200 de magazine de tip supermarket, preponderent cu capital străin.
Noi spunem atât:
80.000 de magazine aveau minim trei salariați, și întrețineau minim două familii. Profitul acestor afaceri, alb, gri, negru rămânea în țară.
De două ori mai puțini angajați înseamnă tot de atâtea ori mai multă solicitare, implicit și boli profesionale pe măsură. Cine își imaginează cu există vreo companie multinațională care va sta cu angajatul până pe patul de moarte, nu cunoaște noțiunea.
În tot acest comerț de retail veți vedea doar oameni tineri. Dar oare oamenii în vârstă unde or fi? Au dispărut?
Îndrăznim exact pe aceste explicații, să spunem și punctele noastre de vedere.
Dacă analizele care vin din partea analiștilor companiilor multinaționale găsesc explicații sistemice și de profit, noi îndrăznim să lărgim puțin orizontul și să spunem următoarele:
Lăsând la o parte faptul că
„Diferenţele foarte mari (de număr de salariaţi per magazin, n.red.) sunt date de schimbările din piaţă în ultimii ani. (…) În contextul con­curenţei tot mai acerbe şi al puterii de cumpărare scăzu­te, au avut loc şi scăderi de vânzări per ma­­ga­zin. Astfel, singura metodă la care au apelat retailerii străini a fost re­du­cerea cos­turilor. Acest lucru a în­sem­nat şi re­struc­turări de personal“, spune Oa­na Botolan Datki, SEE managing part­ner în cadrul companiei cu activităţi în sec­torul resurselor umane Consulteam.
Ea spune că scăderile de consum din perioada 2009-2011 nu au fost recupe­ra­te încă, iar lupta tot mai acerbă pentru cli­enţi între reţele a dus la restructurări.
Consumul intern a crescut anul tre­cut cu 8,9%, amintind de anii de boom. Cifra de afaceri din comerţul cu amă­nun­tul, principalul indicator al consu­mu­lui, mai are însă de recuperat 1,6% pentru a reveni la nivelul din 2008, unul dintre cei mai buni ani pentru economia locală, potrivit calculelor ZF.
Comerţul modern este unul dintre ce­le mai importante sectoare din eco­no­mie, cu afaceri totale de 10 mld. euro anual.>>>