The Blog


1%

Jocul de-a șoarecele cu pisica a fost dintotdeauna amuzant între mediul privat și stat, atunci când a fost vorba de impozitarea activității private. În istoria economică a lumii poate că a fost cel mai lung și palpitant joc, implicarea a fost totală de ambele părți, iar la așa forțe intrate în luptă, spectacolul economic al lumii a fost pe măsură.

Existând dintotdeauna, întotdeauna cu rolurile neschimbate, în acest joc statul a încercat să vâneze plus valoarea produsă de mediul privat, iar mediul privat să minimizeze expunerea profitului la pârghiile de vămuire ale statului. Pe parcursul secolelor acest joc s-a rafinat atât de mult, încă din secolul XX, a devenit apanajul erudiților într-ale economiei, atât de o parte, cât și de cealaltă a baricadei.

Pe de o parte, un Wall Street în care legendele spun că profitul se mai măsoară doar după numărul zerourilor, pe de altă parte sisteme guvernamentale, mai puternice decât cele mai puternice armate ale lumii, s-au prins într-o horă care pare fără sfârșit și fără limite.

Rup brusc discursul narativo-evolutiv de o faptă petrecută într-o țară din estul Europei, în anii 2017, în care un guvern introduce în prea complexul sistem enunțat mai sus, un baros de cauciuc.

Barosul de cauciuc l-am numit 1% din cifra de afaceri pentru toate companiile.

Dacă acest gând i-ar fi bătut pe primii descălecători ai lui Bogdan pe malurile Bistriței în Moldova, cea care avea să devină a lui Ștefan cel Mare, am fi spus că erau lacomi, că de cum au descălecat s-au și gândit la bani, dacă acest gând de 1% l-ar fi bătut pe Constantin Brâncoveanu am fi spus că este pentru a mai înșuruba odată coloanele stilului arhitectonic care îi poartă numele.

Când acest concept de 1% este emis de un bărbat, trăitor în anul de grație 2017, noi spunem că, dacă nu este o glumă, atunci, vorba cronicarului, cel care a spus-o om cu puțină minte este.

Încercăm în programele nostre să explicăm clienților matematica profitului pe specificul diferitelor afaceri, iar diferențierile sunt maxime. Am avut clienți cu afaceri de producție, cu cifre de afaceri uriașe și profituri de 5-7%, la fel am avut clienți cu afaceri de comerț, cu cifră de afaceri de peste 1 mld EUR/an, cu marjă de profit între 10 și 15%, cum am avut și clienți din zona serviciilor cu cifre de afaceri de ordinul zecilor de mii de euro pe an, dar cu marje de profit între 30 și chiar 45%. Nu am avut clienți din domeniul agricol, dar dacă am fi avut, acolo ar fi trebuit să gestionăm cifre de afaceri uriașe cu profituri negative, grație politicilor ultimilor 50 de ani de subvenționare masivă a agriculturii în Europa.

În ultimele două secole cel puțin, raportul dintre cifra de afaceri și marja de profit este de o diversitate extremă și normală de altfel. Cum spunem clienților noștri, într-un fel este să gestionezi o afacere de producție unde, în unele domenii mișcările sunt anuale, cu totul altfel este una de servicii unde, în unele servicii, întorsăturile pot apărea în câteva ore.

La auzul enunțului ipoteticului impozit de 1%, nouă atât de mare ne-a fost surprinderea, încât nici nu am mai putut gândi ce a stat la baza unui astfel de raționament. Am ales raționamentul simplu și direct și am spus:

Cât de rupt de realitatea economică a prezentului este acela care a gândit un astfel de scenariu? Răspuns: Mult!

Așa cum am scris în introducerea acestui conținut, este ca și cum la un aranjament exclusivist și festiv, te-ai prezenta pentru buna impresie cu o oală de lut.

Acuma nici noi nu ne vom preface că nu știm care a fost motorul acestei 1%. Mai mult, spunem că ”îndrăgim” cu măsură înzecită modurile meschine prin care multinaționalele își exportă profitul, spre buna propășire a neamului românesc. Dar la această problemă, așteptam în 2017 un pachet de măsuri combinate care, dacă nu pot stopa migrația capitalurilor generate de profit, măcar să dea de lucru câțiva ani multinaționalelor până uneltesc altă metodă.

Comments ( 0 )

    Leave A Comment

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Cod Capcha *